Craciun Fericit!!!

14.12.2017 10:07

Craciun

   Craciun - sarbatoarea Nasterii Domnului. Este praznuit in fiecare an pe 25 decembrie. Se canta colinde de Craciun, se trimit urari de Craciun, se rostesc proverbe, ghicitori, zicale, balade. Craciunul este o sarbatoare a bucuriei si a intelegerii. Aceasta sarbatoare aduce pace si fericire in sufletele oamenilor. Este o zi a darurilor. Oferim daruri pentru ca raspundem la darul iubirii lui Dumnezeu pentru noi.

Craciunul - nasterea minunata a Fiului lui Dumnezeu

    Nasterea minunata a Fiului lui Dumnezeu este cunoscuta in popor sub denumirea de Craciun. Ea a fost vestita prin proroci, care au aratat locul nasterii, semintia din care Se va naste si multe alte semne. Craciunul este primul praznic imparatesc cu data fixa, sarbatorit pe 25 decembrie. Este sarbatoarea intruparii Fiului lui Dumnezeu.

  Fiul lui Dumnezeu s-a nascut din Fecioara Maria, care, la vremea nasterii Sale, era logodita cu dreptul Iosif. El a fost nascut intr-o iesle din Bethleem. Amintim ca in acel timp, imparatul Cezar August daduse porunca de a se face un recesamant general, incat toti erau obligati sa ajunga in cetatea stramosilor pentru a se inregistra. Din acest motiv, Iosif, fiind din neamul lui David, ajunge in Bethleem, locul in care Fecioara Maria Il va naste pe Hristos. Din Scriptura cunoastem ca Pruncului i-au fost aduse ca daruri: aur, smirna si tamaie. Aur ca unui imparat, tamaie ca unui Dumnezeu si smirna ca unui arhiereu care urma sa moara pentru intreaga omenire. Astfel, exista obiceiul ca de Craciun sa oferim si noi daruri. Prin ele raspundem la darul iubirii lui Dumnezeu pentru noi.

Venirea Mantuitorului Hristos in lume s-a facut ca oamenii sa-L vada pe Dumnezeu, sa-L cunoasca, sa se pocaiasca si sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Sau. Hristos coboara din ceruri pe pamant, ca pe noi, pamantenii, sa ne inalte la ceruri.

Sa ne straduim sa-L slavim pe Dumnezeu pentru coborarea Lui la noi.

  Ziua Craciunului este una plina de caldura si binecuvantata, pentru ca simtim dragostea lui Hristos Care S-a intrupat spre a Se putea intalni cu noi dupa caderea si indepartarea noastra din Rai.

Eram raniti de pacat si El a venit ca doctor sa ne tamaduiasca, eram in pribegie si El a venit ca prieten in locul pribegiei noastre, eram deznadajduiti si El ne-a adus nadejdea, purtam o prea adanca durere sufleteasca si trupeasca si El ne-a daruit bucurie. Cum poate omul sa nu iubeasca un asemenea Dumnezeu Care iubeste, Care Se naste ca om, Care Se supune la o viata de emigrant in Egipt, Care traieste toate conditiile tragice ale vietii pe care o traieste omul si, in cele din urma, Se jertfeste spre a ne mantui?

De ce sa daruim de Craciun?

  Craciunul nu este o sarbatoare care aminteste de ceva care s-a petrecut candva si undeva. Hristos Se naste tainic si astazi. Nu intamplator cantarile si colindele specifice acestei sarbatori vorbesc despre nasterea Domnului la timpul prezent: "Astazi S-a nascut Hristos, Mesia chip luminos" sau "O, ce veste minunata in Betleem ni se arata, ca astazi S-a nascut Cel fara de inceput". Astfel, Craciunul trebuie trait ca pe un eveniment al prezentului.

  Hristos a primit daruri de la magi: aur, smirna si tamaie, dar asteapta sa primeasca si de la noi daruri. Iar cel mai important dar pe care Hristos il asteapta de la noi este inima noastra. Insa, o inima care nu se deschide altora, nu se poate deschide nici lui Hristos.

  Incercati sa daruiti si veti vedea ca e cel mai usor mod de a imbratisa lumea. Cadourile au menirea de a aduce lumea in noi, nu langa noi. Sa nu uitam ca Hristos nu doreste sa fie un vizavi al nostru, ci vrea sa fie prezent in noi.

  La fel se petrece si acum. Hristos nu da buzna in inimile noastre. Nu intra cu forta. Ci asteapta ca noi sa-I deschidem. Iar cel mai simplu gest prin care Il putem invita pe Hristos in noi este darul.   

   Acolo unde nu exista dar, nu exista iubire.

                                                                                                                                                                                    by Teo Popa